Nikolai Gumilyov, „celălalt“, „cămin“, „al saselea simt“, „eu și tu“
Nikolay Gumilyov „unul pe altul“
Sunt de așteptare, plin de reproșuri:
Dar soția nu vesel
Pentru conversații intime
Asta a fost în zilele vechi.
Și nici un amant: Sunt plictisitor
șoaptă intermitent, cu ochii apatice,
Și eu sunt obișnuit să fie în stare de ebrietate,
Și amar chin însutit.
Sunt de așteptare pentru un prieten al lui Dumnezeu:
În secolele mi-a dat
Pentru faptul că am fost mult mai languishing
Potrivit cer și tăcerea.
Și este penal, Stern,
Kohl veșniciei schimbat timp de o oră,
Ia curaj pentru cătușele
Vise, legându-ne.
Nikolay Gumilyov „Prin șemineu“
Sag umbră. Am fost de ardere semineu,
Brațele lui, a stat singur,
Privirea fixă în depărtare,
cuvinte amare despre tristețea lui:
„Am făcut drumul meu în adâncurile unei țări necunoscute,
Optzeci de zile a fost caravană mea;
Circuit munți formidabili, păduri, și, uneori,
Ciudat departe orașul cuiva,
Și nu doar o noapte în tăcere
Tabăra împușcat printr-un urlet ciudat.
Ne taie pădurea, am săpat tranșee,
Seara am fost abordat de lei.
Dar sufletele fricoși a existat între noi,
Am tras în ei, urmărind între ochi.
Am descoperit un templu antic din nisip,
Numele meu este numit râu.
Și din țară cinci lacuri mari triburi
Ascultă-mă, onorat legea mea.
Dar acum eu sunt slab, la fel ca în visul de putere,
Și sufletul bolnav, dureros bolnav;
Am învățat, a învățat ce frica,
Îngropat aici în cadrul celor patru pereți;
Chiar și armele sclipici, chiar clipocitul valurilor
Lanțul de a sparge acum liber. "
Și se topește în ochii de triumf rău,
Femeia din colțul asculta-l.
Nikolay Gumilyov "The Sixth Sense"
Perfect în vinul nostru amoros
Și pâine bună, care stă în cuptor pentru noi,
Și femeile care au dat,
În primul rând, epuizat, ne bucurăm.
Dar ce facem cu un zori roz
Peste tot mai cer rece,
În cazul în care tăcerea și pace nepământeană,
Ce putem face cu versurile nemuritoare?
Nici mânca și nici nu bea, nici sărut.
Instant ruleaza incontrolabil,
Și ne rupe mâinile, dar din nou,
Condamnat pentru a merge tot trecutul, trecut.
Ca un băiat, uitând jocul lor,
Monitoare, uneori, pentru scăldat unei fete
Și, fără să știe nimic despre dragoste,
Toate sunt chinuit de dorința de misterios;
Ca o dată în coada calului supradezvoltat
Am plâns de impotență conștiinței
creatură Slippery, umeri Pochuev
Are aripi nu a fost încă apărut;
Astfel, secol după secol - fie în curând, Doamne? -
Sub bisturiul naturii și artă
Plânge spiritul nostru este carne slabă,
Dând naștere la un al șaselea organ de simț.
Nikolai Gumilyov, „Eu și tu“
Da, știu, eu nu sunt un cuplu,
Eu vin dintr-o altă țară,
Și nu-mi place nici o chitară,
Un zurna incantatie sălbatic.
Nu prin sali si saloane,
rochii si jachete întunecate -
Am citit poezie la dragoni,
Cascadele și nori.
Îmi place - ca un arab în deșert
Pripadaet la apă și băuturi,
Un cavaler nu este în imagine,
Ce stelele vizionarea și de așteptare.
Și nu am de gând să mor în pat,
În cazul în care notarul și medicul,
Și, într-un decalaj sălbatice,
Înecat în iedera gros,
Pentru a introduce nu toate deschise,
Protestant, paradis ordonat
Un loc în care un hoț și un vameș
Veselia curvă: Ridică-te!