Practica judiciară ca sursă de drept moderne - studopediya

Practica judiciară - un concept care, în țările omano German sistem juridic se referă la un set de hotărâri (toate jurisdicțiile) pentru anumite cazuri. Cel mai adesea este generalizată în colecții speciale, și poate juca de fapt, rolul de o sursă suplimentară de drept, umple lacunele existente în legislație.

Într-un sens mai îngust al termenului, practica judiciară - este experiența și cunoștințele pe care funcționează suficient de experți în domeniul dreptului în ceea ce privește aceste sau alte probleme juridice. Jurisprudența este versatilă și poate acoperi mai multe probleme cu privire la legislația internă.

Jurisprudența este din ce în ce să se impună ca o sursă de drept. În ceea ce privește România contemporană, aceasta înseamnă că:

1), în conformitate cu Constituția, instanțele de jurisdicție generală, o nouă funcție de evaluare a legilor și a altor acte normative. Astfel, potrivit h. 2 linguri. 120 din Constituție, „instanța de judecată, după ce a constatat nelegalitatea actului de guvernare sau a oricărui alt organism, trebuie să adopte o decizie în conformitate cu legea.“ Curtea trebuie să evalueze legea în ceea ce privește conformitatea cu Constituția și normele și principiile dreptului internațional. Și dacă există o astfel de corespondență, Curtea nu ar trebui să se aplice legea sau actul;

2) Instanțele au dreptul de a elimina acte contrare legii;

3) clarificarea Curții Supreme plenarele România și Înalta Curte de arbitraj România servesc drept bază pentru soluționarea cazurilor specifice și nave comune de arbitraj.

În literatura juridică, de obicei, afirmă că interpretarea instanțelor superioare sunt baza pentru o nouă înțelegere și aplicare a anumitor norme de drept. Cu toate acestea, spre deosebire de jurisprudența în sistemul de drept civil, acest tip de interpretare servi ca sursă secundară de drept. Interpretarea instanțele superioare, deoarece adâncește, completează legea.

Poziția specială printre actele de jurisprudență a luat decizia Curții Constituționale a România.

În conformitate cu art. 87 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, recunoașterea actului normativ sau a contractului, precum și părțile lor componente nu sunt relevante Constituția română, și anume neconstituțională este baza pentru anularea acestui instrument, iar actul nu este aplicabil navelor și a altor organisme guvernamentale. Astfel, decizia Curții Constituționale din România, reprezintă o sursă de drept, astfel cum sunt motivele pentru o schimbare, eliminarea actului sau pentru adoptarea noului instrument. În plus, Curtea Constituțională are dreptul la interpretarea oficială a normelor constituționale. hotărârile Curții Constituționale sunt obligatorii de valoare, va intra în vigoare imediat după ce sunt anunțate și nu fac obiectul de anulare și de apel. De fapt, Curtea Constituțională acționează ca un fel de legiuitor, deoarece deciziile sale determină modificări ale legislației.